Noapte

Miez de noapte. Soapte aproape uitate.
Apropieri delicate, ascunse, interzise
Intre asternuturi albe sunt permise
Buze fierbinti, dorinte adanci , ciudate.
Clipe de vis, cosmaruri pierdute,
Perne adulate, mototolite, paturi.
Miros de lemn profund, adanc, subtire
Cu iz de lacrimi mici, plutind, de fericire.
Sentimente uitate, fara glas
Iubirea ce acum e doar un bun ramas.
Urare de bine. Salut. Plecare.
Zile de cosmar, scancet, alinare.
Ape reci, izvoare mute
Prinse de femei surde
Ce uita adesea ca rostul lor
Nu e doar la cratita, e si-n dormitor.
Barbati frustrati, uitati si goi
Zac dimineti pe perne noi.
Cu tarfe de 2 lei 50
Se intreaba:,, Ele de ce nu sunt reci?"
De ce unde-i iubire nu e amor?
De ce nu le e bine-n dormitor?
Cauta placeri printre multe ele
Crezand ca toate sunt doar... femele!
Mamifere vociferand fara suflet
Certuri ideale, cu zambet!
Substanta cenusie degradata
Intr-atata lume prea civilizata!
Unde e atata zi in noaptea asta?

La Femme vue par les peintres

Femeia...

Asa era el

Asa l-am cunoscut atunci, asa a ramas pana in cele din urma momente bune: vesel si trist, comunicativ si ursuz, bland si aspru, multumindu-se cu nimica si nemultumit intotdeauna de toate, aici de o abstinenta de pustnic, aici apoi lacom de placerile vietii, fugind de oameni si cautandu-i; nepasator ca un batran stoic si iritabil ca o fata nervoasa.

Caragiale