Comunicarea interumana a capatat, in ultima perioada o conotatie noua si total distincta de scopul ei initial. Barfa sau sub forma ei imblanzita zvonul este metoda de supravietuire a adunarilor de la colt de strada, a intalnirilor la cafea si este salvatoarea unei intalniri nereusite; in fond poti intotdeauna vorbi despre alti oameni cand ideile tale sunt epuizate sau lipsesc cu desavarsire.
Pentru prezentul studiu de caz am sa folosesc trei subiecti, notati A, B si C si un zvon X. Faceti acest exercitiu de imaginatie impreuna cu mine si incercati sa va identificati cu unul dintre cei trei subiecti. Fie intrebarea Q adresata subiectului A de catre subiectul B in prezenta subietului- observator C. Puterea intrebarii Q de a se transforma in zvonul X este imensa din acest moment. Cum? Printr-un procedeu simplu. Nerabdarea subiecului C de a a astepta reaspunsul subiectului A transforma intrebarea intr-o afirmatie. Avem deci de a face cu afirmatia q provenita din intrebarea Q. De aici inainte subiectul C se departeaza de subiectii A si B care isi continua conversatia. Este necesara transmiterea afirmatiei q unui singur subiect D pentru ca zvonul sa isi gaseasca punctual de infiltrare in discutiile zilnice ale apropiatilor acestuia.
Asa- zisa lene a oamenilor de a trece prin filtrul gandirii orice informatie pe care o percep duce la situatii ca cea descrisa mai sus in care realitatea este complet distorsionata. Nu este asadar necesar sa se ,,inventeze" un anumit concept sau afirmatie, este mai mult decat suficienta o intrebare ce poate fi absolut ridicola sau stupida, un curios, si lipsa puterii de a se apara impotriva cuvintelor.
Cu totii suntem asadar supusi zvonului, prin simplele intrebari adresate de catre cunoscuti, zvonuri alimentate de oamenii care nu au subiect de discutie (caci viata lor este fada, gandirea lor nu naste idei), asa cum omul civilizat este hranit de cultura, asa si omul inapt de a gasi idei, concepte noi este hranit de barfa si zvon.
