Du-te. Chiar te rog. As vrea insa cateva suveniruri. Mici, neinsemnate , doar pentru mine.
Lasa-mi mie cafeaua de dimineata, aburii somnorosi ai chipului tau ravasit. As vrea sa pun in rama amintirile de la rasarit in care ma intrebai ce o sa facem azi?... Undeva pe un perete lasa-mi serile. Plimbarile lungi si tacute, subrezimea cuvintelor, primele atingeri.
Lasa-mi planurile de care radeai si ma tachinai mereu. Nu-mi lua bucuria de a te intrerupe cand lucrezi, asezandu-ma in bratele tale si sarutandu-ti fruntea ingandurata. Nu vrei sa te opresti asa ca te rog pana pleci, lasa-ti cana cu ceai pe birou, unde o lasi de obicei. Imi place uneori sa stau in locul tau cand esti plecat, sa te simt langa mine chiar si atunci cand mi-e dor.
As da orice sa stiu ce gandesti acum. Nu-mi lua amintirile. Lasa-mi dragostea la locul ei.
Tu.... pleaca...
Ia-ti viata, iar pe tine...lasa-mi-te mie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu