Conflict

Conflictele dragul meu sunt ca o cafea tare: prea amare, niciodata suficient de concentrate si intotdeauna lasa urme. Ce fel de conflicte ma intrebi. Nu mai stii?  Cele pe care le avem cand vrei sa ma dizolvi intr-o ceasca de ceai amar iar eu ma agat cu disperare de pliculetul ce atarna pe marginea cestii. Atunci cand tu vrei sa-mi preschimbi fiinta intr-o aglomerare fara forma care sa depinda de tine.Tu dragule vrei sa-mi furi alergarea prin viata si sa ma articulezi doar la fiinta ta! Ah si nu-ti dai seama. De ce nu vezi ca ieri mi-am cautat aripile in dulap si le-am imbratisat ca pe o mireasma a noii vieti? Sau poate ca stii... caci azi nu le-am mai gasit. Erau atarnate candva de coltul stingher al amintirii vietii fara tine. Si tu ma intrebi acum privind peste umarul meu- care colt? Nu ai de unde sa-l stii. Zace ascuns in fiecare secunda a unei lumi trecute. 

Maine as vrea sa plec. Sa imi iau pantofii  cu toc si geanta neagra si sa plec prin lume cu parul prins la spate. Dar vai! nu pot. Sunt inca atasata de tine. -Iti dau drumul! Du-te! mi-ai zis candva. Si atunci ce ma tine pe loc? Intorc privirea si vad franghiile imbibate in parfumul tau, trupul meu frematand sub atingerea ta, vad fiecare gest care mi-a taiat aripile si vad ca nu tu ai fost ci eu. Eu insami mi-am ingradit fiinta si am ramas cu tine chiar inainte sa-mi spui s-o fac. Eu singura m-am inchis in cufarul de vise. Si imi dau seama ca nu este al meu. Eu imi tin visele intr-un dulap...stii coltul stingher de care m-ai intrebat tu?... Noi doi iubitule am devenit o entitate comuna. Traim prin ochii celuilalt, pulsam acelasi ritm, aceeasi bataie... tic-tac, tic-tac, tic-tac... de trei ori apoi pauza. Ce facem noi oare cand inimile se opresc din bataie? Mi-am amintit. Atunci ne sarutam.