Ipocrit.

Recent am inceput sa ma uit din nou la Sex and the city. Imi place sa urmaresc seriale de mai multe ori, de fiecare data sunt atenta la altceva. Totodata, urmarindu-le la anumite intervale de timp, inteleg ceva nou mereu. De ce imi place serialul in particular? Prieteni. Oricine trece printr-o perioada de tranzitie, mutare, schimbare a anumitor reguli/aspecte are nevoie de  prieteni, de persoane pe care sa se poata baza in momente grele. Cand exista prietenii de cativa ani, la o analiza simpla si obiectiva se pot vedea diferente intre inceput si timpul prezent.
,,Am devenit unele din femeile alea pe care le uram". Am auzit asta de cateva ori si nu stiam de ce mi se pare atat de familiara. In serial se vorbea despre femeile care se schimba cand se casatoresc, despre cum spun ca toate o sa ramana la fel etc. Eu am observat zilele trecute un tipar groaznic. Dupa o relatie de cateva luni/1 an fete de 20-21 de ani se pierd in lumea minunatei relatii pe care o au si uita de prieteni, uita de promisiunile facute si... se rezuma la noi mergem, ne place, nu stim.... De la 20 de ani? Dar la 30? Dar cand se vor marita?
Sunt feminista de cand am descoperit ce inseamna, dar in unele momente mi-as dori sa fiu un misogin. De ce? Simplu. Pentru ca strigam sus si tare, cat ne tin plamanii ca suntem independente, ca ne place sa fim singure si alte gargare de 2 lei, dar vorbim cu atata nonsalanta si usurinta despre "noi". Toata lumea si universul lor se concentreaza pe o singura persoana, asa deodata, fara avertismente date celor din jur.