Stupid.

De ceva timp am inceput sa observ oamenii din jurul meu mai mult dect inainte. Nu stiu de ce, nu stiu cum , doar observ.
Am auzit de multe ori ,,nu stii ce ai pana ce nu pierzi". Atat de disperati suntem? Asteptam sa pierdem cele mai valoroase lucuri, stricam tot ce ne face fericiti pentru ce?
Uneori cred ca ne e prea bine, ne plictiseste atata fericire nesimtita si facem ceva sa stricam. Ceva, nu conteaza ce... avem nevoie de gropi in asfalt... prea multa liniste, seninatate si pur si simplu fericire ne scarbeste. Apoi, bineinteles ne pare rau si vrem inapoi nesatul ala de fericire pura, simpla.
Si ecoul greselilor din trecut ne urmareste mereu. Orice am face.